Noi vom ieşi la scara palatului şi vom arunca fiecare câte
o săgeată în sus şi Dumnezeu, dacă vom fi cineva greşiţi,
ne va pedepsi.
Aşa făcură. Ieşiră câtetrei fraţii în curte, dinaintea
palatului, aruncară săgeţile în sus şi, când căzură, ale
fraţilor celor mai mari le căzură drept în creştetul capului
şi-i omorâră, dar a celui mai mic îi căzu dinainte.
Iară dacă îngropară pe fraţii cei mai mari, făcură nuntă
mare şi Prâslea luă pe fata cea mică. Toată împărăţia
s-a bucurat că le-a adus Dumnezeu sănătos pe fiul cel
mic al împăratului şi se mândrea, fălindu-se, de vitejiile
ce făcuse el; iară după moartea tătâne-său se sui el în
scaunul împărăţiei, şi împărăţi în pace de atunci şi până
în ziua de azi, de o fi trăind.
Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă,
de unde luai
O bucată de batoc,
Şi-un picior de iepure şchiop,
şi încălecai p-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa.




