18 / 24
― Vino încoace, omule viteaz, să te ascundem aici, că,
de te va vedea mama noastră, te înghite de bucurie.
Traseră o pană de la unul din pui şi-l ascunseră în ea.
Când veni zgripsoroaica şi văzu grămada aia mare de
bucăţele de balaur, întrebă pe pui, cine le-a făcut ăst bine?
―Mamă – ziseră ei – este un om de pe tărâmul celălalt
şi a apucat încoace, spre răsărit.
― Mă duc – le zise ea – să-i mulţumesc.
Ea porni ca vântul înspre partea încotro îi spusese puii
că a apucat omul. După câteva minute se întoarse:
― Spuneţi-mi drept – le zise – încotro s-a dus.
― Spre apus, mamă.
Şi, într-o bucată de vreme, ca de când începui să vă
povestesc, străbătu cele patru părţi ale tărâmului de jos
şi se întoarse cu deşert.
―Dacă ţi l-om arăta, mamă, ne făgăduieşti că nu-i vei
face nimic?
― Vă făgăduiesc, dragii mei.
Atunci ei îl scoaseră din pană şi îl arătară; iar ea, de
bucurie, îl strânse în braţe şi cât p-aici era să-l înghită,
dacă nu l-ar fi acoperit puii.
― Ce bine vrei să-ţi fac şi eu, pentru că mi-ai scăpat
puii de moarte?
― Să mă scoţi pe tărâmul celălalt, răspunse Prâslea.
― Greu lucru mi-ai cerut, îi zise zgripsoroaica; dară
pentru că ţie îţi sunt datoare mântuirea puilor mei, mă
învoiesc la asta. Pregăteşte 100 oca de carne, făcută
bucăţele de câte o oca una, şi 100 de pâini.
Făcu ce făcu Prâslea, găti pâinile şi carnea şi le aduse
la gura groapei.
Zgripsoroaica zise:
― Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot şi, de
câte ori oi întoarce capul, să-mi dai câte o pâine şi câte o
bucată de carne.
Se aşezară şi porniră, dându-i, de câte ori cerea, pâine
şi carne. Când era aproape, aproape să iasă deasupra,
pasărea uriaşă mai întoarse capul să-i mai dea de
mâncare; dară carnea se sfârşise.
Atunci Prâslea, fără să-şi piardă cumpătul, trase
paloşul şi-şi tăie o bucată de carne moale din coapsa
piciorului de sus şi o dete zgripsoroaicei.
După ce ajunseră deasupra şi văzu că Prâslea nu putea
să umble, îi zise zgripsoroaica:
― Dacă nu era binele ce mi-ai făcut şi rugăciunea
puilor mei, mai că te mâncam. Eu am simţit că carnea
care mi-ai dat în urmă era mai dulce decât cea de mai
înainte, şi n-am înghiţit-o; rău ai făcut de mi-ai dat-o.
Apoi o dete afară dintr-însa, i-o puse la loc, o unse
cu scuipat de al său, şi se lipi. Atunci se îmbrăţişară, îşi
mulţumiră unul alteia, şi se despărţiră; ea se duse în
prăpastia de unde ieşiseră şi Prâslea plecă către împărăţia
tatălui său.