14 / 24
a vrut să fure merele, nădăjduiesc că-i vei veni de hac.
O săptămână întreagă se desfătară împreună cu
amândouă fetele, şi Prâslea, odihnindu-se de ostenelile
ce încercase, porni şi către zmeul de al treilea.
Văzând palaturile de aur în care locuia zmeul cel mic,
rămase cam pe gânduri, dară, luându-şi inima în dinţi,
intră înăuntru.
Cum îl văzu fata, îl rugă ca pe Dumnezeu să o scape
de zmeu, care zicea ea, e otărât ca, îndată ce se va face
sănătos bine, să o silească oricum să se însoţească cu
dânsul.
Abia isprăvise vorba şi buzduganul, izbind în uşă şi
în masă, se puse în cui.
Prâslea întrebă ce putere are zmeul şi îi spuse că aruncă
buzduganul cale de trei conace; atunci el îl aruncă şi mai
departe, lovindu-l în piept.
Zmeul, turburat de mânie, se întoarse numaidecât
acasă.
― Cine este acela care a cutezat să calce hotarele mele
şi să intre în casa mea?
― Eu sunt, zise Prâslea.
― Dacă eşti tu – îi răspunse zmeul – amsă te pedepsesc
amar pentru nesocotinţa ta. Cum ai vrut, venit-ai; dară
nu te vei mai duce cum vei voi.
― Cu ajutorul lui Dumnezeu – îi răspunse Prâslea –
am eu ac de cojocul tău.
Atunci se învoiră să se ia la luptă dreaptă,
și se luptară
și se luptară,
zi de vară
până seară;
iară când fu pe la nămiez, se făcură amândoi două focuri
şi aşa se băteau; un corb însă le tot da ocol, croncănind.
Văzându-l, zmeul îi zise:
― Corbule, corbule! ia seu în unghiile tale şi pune
peste mine, că-ţi voi da stârvul acesta ţie.
― Corbule, corbule! îi zise şi Prâslea, dacă vei pune
peste mine seu, eu îţi voi da trei stârvuri.
― Unde dă Dumnezeu să cază o asemenea tiflă peste
mine! Mi-aş sătura sălaşul întreg.
―Adevăr grăieşte gura mea, îi răspunse Prâslea.
Corbul, fără a mai întârzia, aduse în unghiile sale seu,
puse peste viteazul Prâslea, şi prinse mai multă putere.
Către seară zise zmeul cătră fata de împărat, care
privea la dânşii cum se luptau, după ce se făcuseră iar
oameni:
―Frumuşica mea, dă-mi niţică apă să mă răcoresc, şi-
ţi făgăduiesc să ne cununăm chiar mâine.
― Frumuşica mea – îi zise şi Prâslea – dă-mi mie apă, şi-ţi
făgăduiesc să teducpe tărâmul nostruşi acolo săne cununăm.