Mihail Bulgakov: Garda albă

 

Romanul lui Mihail Bulgakov a fost scris între anii 1922-1924. În timpul vieţii autorului el va apărea însă incomplet, în revista Rossia (Rusia), în numerele 4/1924 şi 5/1925, întreruperea fiind datorată închiderii acestei publicaţii. Văduva sa, Elena Şilovskaia, va obţine publicarea cenzurată a cărţii în revista literară Moskva, în anul 1966. Neputând obţine publicarea integrală a romanului, Bulgakov îl adaptează pentru scenă în piesa Zilele Turbinilor, constituind pentru el un adevărat succes de scenă. În româneşte apare în volumul: Mihail Bulgakov, Teatru, traducere de Maria Dinescu, traducerea versurilor de Mircea Dinescu, postfaţă de Albert Kovacs, Bucureşti, Editura Univers, 1987. La noi Garda albă va vedea lumina tiparului în anul 1969, fiind tradus de către Alexandru Calaïs (Bucureşti, Editura pentru Literatură, Colecţia Meridiane).

Acţiunea cărţii se desfăşoară la Kiev, în decembrie 1918, în timpul Războiului Civil. Familia Turbin trăieşte cu amintirea mamei, Anna Vladimirovna, a cărei înmormântare s-a petrecut de curând. În Ucraina puterea se află în mâinile hatmanului Pavlo Skoropadski, însă guvernarea sa rezistă cu ajutorul armatei germane, încă staţionară pe aceste locuri după încheierea Primului Război Mondial. Se declanşează un haos general. Germanii se retrag iar în locul lor înaintează diviziile Puşcaşilor din Sici conduse de Petliura. La miazănoapte şi răsărit stăpânesc bolşevicii. Doar pe Don se organizează armata albă a generalului Denikin. La vestea căderii lui Skoropadski şi a retragerii nemţilor, Serghei Talberg, ofiţer al hatmanului, fuge la albi. Soţia sa, Elena, împreună cu fraţii ei, Nikolka şi Alexei Turbin, rămân în Kiev. La 14 decembrie, fraţii decid să-l urmeze pe hatman şi se înrolează în armata lui, fără să-şi dea seama că acestea sunt ultimele clipe ale puterii sale. Ştiu în schimb că oraşul trebuie incendiat înainte de sosirea lui Petliura. Izbucneşte o luptă scurtă şi inegală, în care forţele hatmanului suferă un dezastru, neştiind că au fost părăsite de conducătorul lor, care scapă deghizat în maior neamţ. Nikolka, urmând ordinele ofiţerului, scapă printre trupele invadatoare ale Directoratului şi se adăposteşte acasă. La fel, şi Alexei izbuteşte să ajungă acasă; este rănit. În curând va cădea bolnav de tifos. În casa Turbinilor se adăpostesc, de asemenea, câţiva prieteni, care, la rândul lor, doresc să se ferească de năvala istoriei. După patruzeci şi şapte de zile armata lui Petliura trebuie să părăsească Kievul. Bolşevicii preiau puterea.

În ce priveşte stilul scriitoricesc, trebuie remarcat modul foarte plastic în care este descrisă bătălia pentru Kiev între trupele credincioase hatmanului şi armata lui Petliura. Autorul redă cu măiestrie atmosfera de haos dominantă în armata lui Skoropadski, descrie realistic fuga hatmanului şi, totodată, prezintă foarte sugestiv temerile oamenilor de rând. Un spaţiu întins este dedicat analizei trăirilor şi gândurilor eroilor. Adesea întâlnim retrospecţia. Interesantă este analiza evenimentelor care însoţesc trezirea conştiinţei populare în Ucraina, trezire dublată de evaluarea ei de către reprezentanţii intelectualităţii ruse, care locuiesc în Kiev de generaţii, acum simţindu-se însă nedoriţi şi înstrăinaţi.

Cartea conţine şi numeroase elemente autobiografice. Familia Turbin are ca model familia Bulgakov (Turbin este chiar numele bunicii materne a autorului). Asemeni lui Mihail Bulgakov, Alexei, fiul mai mare al familiei, este medic (de altfel, autorul participase la război în calitate de medic de campanie). De asemenea, casa Turbinilor este copia fidelă a casei familiei Bulgakov din Kiev (Andriivskiy Uzviz, nr. 13), devenită ulterior Muzeul Mihail Bulgakov.

 

Mihai Bulgakov: Garda albă, roman, traducere de Alexandru Calaïs, postfaţă de Emil Iordache, Iaşi, Polirom, 2003.

 

MIHAI CIUCUR