Antologia literaturii dialectale bănăţene (poezie, proză, teatru) 1891-2011

Antologia literaturii dialectale bănăţene (poezie, proză, teatru) 1891-2011 este o lucrare alcătuită de trei reputaţi intelectuali bănăţeni – Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Cornel Ungureanu. Autorii acestei lucrări – filologi bine cunoscuţi, membri ai Uniunii Scriitorilor din România reuşesc să realizeze un model de antologie de literatură dialectală care se bazează pe riguroase norme ştiinţifice. Ioan Viorel Boldureanu este prozator, eseist şi etnolog, profesor în cadrul catedrei de Litere a Universităţii de Vest, autor de literatură dialectală – Niepoţî lu Moş Costa (teatru) şi alte scrieri adunate, printre altele, în volumul Gura satului la Radio Timişoara, de îngrijirea acestei ediţii ocupându-se personal. Cornel Ungureanu, critic şi istoric literar, alături de Ioan Viorel Boldureanu s-a ocupat de selecţia textelor, cronologie, note şi menţiuni bio-bibliografice. Simion Dănilă, cunoscut istoric literar şi lingvist, traducător a lui Nietzsche, este cel care împreună cu I.V. Boldureanu a întocmit un glosar de termeni, fapt care subliniază o dată în plus modul profesionist în care a fost alcătuită această antologie. Glosarul cuprinde, conform lui Simion Dănilă şi I.V. Boldureanu, cuvintele din subdialectul bănăţean care se regăsesc în textele prezente în această Antologie.

 Volumul este dedicat celor trei genuri literare – liric, epic şi dramatic. Pentru cine cunoaşte mai puţin specificul culturii populare din Banat poate părea curioasă prezenţa scrierilor cu caracter dramatic în cadrul unei antologii dialectale. Se ştie, însă, că în regiunea amintită formaţiile teatrale ţărăneşti reprezentau o prezenţă vie în viaţa satelor bănăţene, aşa cum, de altfel, şi corurile îşi aveau importanţa lor. De altfel, Banatul este singura zonă din România care are o bogată literatură în grai. Cornel Ungureanu spune în paginile dedicate descrierii literaturii dialectale de la începutul acestei lucrări: „Ceea ce vrem să aducem în plus este dialogul privind proza şi dramaturgia dialectală. Insistenţa cu care Blaga, de pildă, a definit barocul bănăţean, atragea atenţia asupra creativităţii rurale. Corurile bănăţeneşti ilustrau un tipar al socializării, dar şi o ambiţie a diferenţierii: ţăranii români voiau să se diferenţieze (…) prin coruri.”(Ungureanu, Antologia… ,2011, p. 7-9).

În cuprinsul antologiei sunt prezenţi cu poezie, proză şi teatru autori cunoscuţi ai literaturii dialectale bănăţene, nu doar din România, ci şi din Serbia, sau autori care în prezent îşi duc existenţa în alte colţuri ale lumii: Victor Vlad Delamarina, George Gârda, Tata Oancea, Iosif Romulus Dobrin, Marius Munteanu, Tudor Creţu-Toşa, Sorin Olariu, Petru Chira, Ştefan Pătruţ, Ioţa Vinca, Dimitrie V. Păcăţianu etc., enumerând doar o parte a autorilor cuprinşi în paginile acestei lucrări.

Prin simpla parcurgere a Antologiei de literatură dialectală bănăţeană se poate lesne ajunge la concluzia că este întocmită cu o rigoare ştiinţifică şi că poate fi privită ca un model de valorificare a creaţiei dialectale.